English version

urma2.gif (567 bytes)
Pro Natura
Despre Noi
Proiecte
Alatura-te noua
Cantece
Galeria Foto

urma2.gif (567 bytes)
Retezat
Despre parc
Valoarea naturala
Probleme si amenintari
Galeria Foto

urma2.gif (567 bytes)
Arii Protejate
Necesitatea AP
Definitii/Clasificari AP
AP in lume
AP in Romānia
Baza de date a AP
Amenintari asupra AP
Institutii & Organizatii
Legislatie
Documentatie
Galeria Foto
Opinii & Idei

urma2.gif (567 bytes)ONG-uri Mediu
Emailuri ONG
Adrese ONG
Publicatii
Resurse
Istoricul aparitiei categoriilor IUCN
primele clasificari si diferente fata de sistemul din1978

Prin Comisia Mondiala asupra Ariilor Protejate (WCPA) cunoscuta in trecut sub numele de Comisia asupra Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate (CNPPA), IUCN a oferit pe plan international consultanta asupra categorisirii ariilor protejate timp de mai mult de un sfert de secol. Scopul acestei consultante a fost:
- constientizarea guvernelor asupra importantei ariilor protejate;
- incurajarea guvernelor sa dezvolte sisteme de arii protejate a caror obiective de management sa fie conforme cu conditiile nationale si locale;
- reducerea confuziei generate de adoptare a numerosi termeni diferiti pentru a descrie tipuri diferite de arii protejate;
- asigurarea unor standarde internationale pentru a ajuta contabilizarea si compararea globala si regionala intre tari;
- asigurarea unui cadru pentru colectarea, procesarea si diseminarea datelor privitoare la ariile protejate;
- imbunatatirea comunicarii si intelegerii intre toti cei implicati in actiuni de conservare.

Prima etapa a fost definirea termenului de "parc national" in 1969 de catre Adunarea Generala IUCN. Multa munca de pionierat a fost desfasurata de Dr. Ray Dasmann, care a elaborat un sistem preliminar de categorisire publicat de catre IUCN in anul 1973.

In 1978 IUCN-ul a publicat raportul CNPPA "Categorii, Obiective si Criterii pentru Ariile Protejate", raport elaborat de Comitetul CNPPA asupra Criteriilor si Nomenclaturii prezidat de Domnul Dr. Kenton Miller. Acest raport a propus urmatoarele 10 categorii:
I. Rezervatie Stiintifica/Rezervatie Naturala Stricta
II. Parc National
III. Monument Natural
IV. Rezervatie de Conservare a Naturii/ Rezervatie Naturala Gospodarita
V. Peisaj Protejat
VI. Rezervatie de Resurse
VII. Arie Naturala Biotica/Rezervatie Antropologica
VIII. Arie Gestionata pentru Utilizari Multiple/Arie cu Resurse Gospodarite
IX. Rezervatie a Biosferei
X. Sit al Patrimoniului Mondial Natural

Acest sistem de categorisire a fost utilizat pe scara larga. A fost incorporat in anumite legislatii nationale, utilizat in dialogul intre managerii ariilor protejate de pe tot globul si a format structura organizatorica a Listei Natiunilor Unite asupra Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate (in editiile recente acoperind Categoriile I - V).

Experienta a aratat ca sistemul de categorisire din 1978 necesita o revizuire si o actualizare pentru a fi adaptat la conditiile variate. Astfel, diferentele existente intre anumite categorii nu sunt intotdeauna foarte clare si modalitatea de abordare a conservarii zonelor marine necesita o atentie mai mare. Categoriile IX si X nu reprezinta categorii de management, ci desemnari internationale care se acorda categoriilor I - VI. Anumite criterii trebuie sa fie interpretate mai flexibil pentru a satisface conditiile variate intalnite pe glob. In final, limbajul utilizat pentru descrierea unor concepte care stau la baza categorisirii necesita actualizarea, pentru a reflecta noua viziune asupra mediului si asupra interactiunilor dintre acesta si om, viziune care s-a dezvoltat in ultimii ani.

Ca urmare, in 1984 CNPPA a stabilit un Comitet Coordonator, pentru revizuirea sistemului de categorisire. Acest proces a trebuit sa ia in considerare si cateva decizii ale Adunarii Generale referitoare la interesele populatiei indigene, ariile de salbaticie si peisajele terestre si acvatice protejate. Raportul Comitetului Coordonator a fost prezentat la o intalnire a CNPPA, in timpul Adunarii Generale a IUCN din Perth, Australia, 1990, concluzia fiind ca primele cinci categorii ale sistemului vechi trebuie sa fie mentinute pentru a forma baza sistemului actualizat; de asemenea s-a propus abandonarea categoriilor VI - X.

Raportul a fost bine primit si supus unei revizuiri mai largi la cel de al IV-lea Congres Mondial al Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate desfasurat in Caracas, Venezuela in februarie 1992. Grupul de lucru care s-a ocupat de acest subiect in cursul Congresului a beneficiat de o analiza anterioara a procesului prezentata de consultantul IUCN John Foster. Membri grupului de lucru au revizuit materialul si au recomandat elaborarea unor linii directoare care sa le inlocuiasca pe cele adoptate in 1978. Aceasta concluzie a fost inclusa in Recomandarea nr. 17 a Congresului. Liniile directoare revizuite au fost ulterior pregatite si revizuite din nou de catre Comitetul Coordonator CNPPA si Consiliul IUCN conform Recomandarii nr. 17.

Rezultatul este reprezentat de aceste linii directoare, care incorporeaza principiile fundamentale care stau la baza categoriilor de management ale ariilor protejate si prezentarea fiecarei categorii in parte.

Ca urmare, se poate spune ca liniile directoare prezente reprezinta punctul culminant al unui proces extensiv, care a implicat o revizuire pe scara larga a ariilor protejate, de-a lungul unui mare numar de ani. Parerile celor implicati in proces au fost numeroase. Astfel, unii au recomandat modificari radicale ale sistemului din 1978, iar altii au optat pentru nici o modificare. Unii au considerat oportun sa existe versiuni regionale ale acestor linii directoare; altii ca aceste categorii ar trebui sa fie adoptate rigid la scara globala.

Concluzia o reprezinta aceste linii directoare, care:
- adera la principiile elaborate in 1978 si reafirmate in raportul Grupului de Lucru din 1990;
- actualizeaza liniile directoare din 1978 pentru a reflecta experienta castigata de-a lungul anilor in aplicarea sistemului de categorisire;
- retin primele cinci categorii, simplificand terminologia si prezentarea;
- adauga o noua categorie;
- recunosc ca sistemul trebuie sa fie suficient de flexibil pentru a se adapta complexitatii lumii reale;
- ilustreaza fiecare dintre cele sase categorii cu un numar de studii de caz pentru a arata cum sunt aplicate categoriile;
- pun la dispozitie un instrument de management si nu o prescriptie restrictiva.