English version

urma2.gif (567 bytes)
Pro Natura
Despre Noi
Proiecte
Alatura-te noua
Cantece
Galeria Foto

urma2.gif (567 bytes)
Retezat
Despre parc
Valoarea naturala
Probleme si amenintari
Galeria Foto

urma2.gif (567 bytes)
Arii Protejate
Necesitatea AP
Definitii/Clasificari AP
AP in lume
AP in Romānia
Baza de date a AP
Amenintari asupra AP
Institutii & Organizatii
Legislatie
Documentatie
Galeria Foto
Opinii & Idei

urma2.gif (567 bytes)ONG-uri Mediu
Emailuri ONG
Adrese ONG
Publicatii
Resurse
Amenintari asupra ariilor protejate

Este recunoscut ca exista foarte putine sectoare care nu influenteaza ariile protejate intr-un fel sau altul, dar principalele domenii care dau cele mai puternice amenintari asupra ariilor protejate sunt:

agric.jpg (3991 bytes) lemne.jpg (4043 bytes) tourism2.jpg (3014 bytes) transportt.jpg (4274 bytes) poluare.jpg (2608 bytes)

agricultura

silvicultura

turismul

transportul

industria


In intreaga Europa, doar fragmente izolate din adevaratele paduri naturale supravietuiesc si majoritatea sunt in Feno-Scandia si Europa de Sud-Est. Aproape toate padurile au fost modificate prin interventia umana in cursul a sute sau chiar mii de ani. Asemenea alterari pot reduce sau creste biodiversitatea, dar intotdeauna schimba structura padurii.

Acolo unde exista paduri virgine, ele ar trebui conservate urgent, in marea majoritate prin arii protejate. Oricum, in general conservarea padurilor in Europa se refera mai putin la conservarea padurilor originale si mai mult la asigurarea faptului ca administrarea tuturor padurilor este durabila. Padurile naturale si seminaturale continua sa fie transformate in forme mai intensive de paduri (cu pomi mai tineri, mai putine specii, mai putina biomasa si o fragmentare mai mare a padurii cu efecte marginale).

Pasunatul poate devasta padurile. Poluarea aerului nu respecta nici o granita. Focul poate fi din cauze naturale, dar in padurile modificate el poate deveni devastator, in special daca este urmat de pasunat intensiv.

Politicile nationale pentru o silvicultura durabila cer:
- stabilirea unei paduri permanente garantate legal;
- pregatirea in ecologie silvica si in management;
- standarde pentru taieri anuale permise, cicluri de taiere, tehnici de recoltare si infrastructura, metode de salvare a mediului;
- controlul tuturor aspectelor recoltarii si tratamentului padurii pentru protectia mediului;
- politicile economice si financiare care nu cer mai mult de la paduri decat poate fi sustinut;
- politici de folosinta multipla, pentru a asigura ca societatea primeste intregul beneficiu (cherestea, locuri de munca, servicii ecologice, recreere etc.) de la toate padurile;
- politicile ecologice care protejeaza serviciile ecologice, diversitatea biologica si baza de resurse pentru toti cei care folosesc padurile;
- standardele pentru compozitia speciilor care favorizeaza pomii nativi;
- monitorizarea efectiva a tuturor celor de mai sus.
          Adaptat dupa „Caring for the Earth" (1991)

Operatorii silvici comerciali – de stat si privati – ar trebui sa permita unei parti a proprietatii lor sa evolueze natural fara taieri sau plantari, de ex. luminisuri cu pomi batrani de-a lungul cursurilor de apa si pe marginea drumurilor. (in cateva cazuri managementul de conservare activ poate fi necesar, de exemplu reducerea numarului cerbilor in multe locuri din Europa). Aceste abordari ar trebui sa constituie o parte a managementului care cauta sa mareasca valoarea intregii paduri pentru mediul inconjurator.

Nu ar trebui sa existe nici o operatiune silvica in ariile protejate din categoriile I-III. Exploatarea cherestelei ar trebui permisa doar in categoria a IV-a daca aceasta slujeste obiectivelor de conservare. Padurile din categoria a V-a ar trebui administrate astfel incat sa se mentina sau sa se mareasca valoarea lor de conservare.